Hamlet îi încredințează lui Horatio, în numele prieteniei lor, sarcina de a-i povesti istoria. George Banu, care a fost apropiat de figurile exemplare ale teatrului modern, se identifică cu Horatio și, martor fidel, schițează portrete intime, restituie esența gândirii „orale” a marilor regizori, propune o hartă personală a scenei europene. În acest caleidoscop afectiv figurează Peter Brook și Jerzy Grotowski, Radu Penciulescu și Eugenio Barba, Antoine Vitez și Patrice Chéreau, Andrei Șerban și Anatoly Vasiliev… Se regăsesc astfel gesturi, mărturii, amintiri ce atestă impactul biografiei și, totodată, revelă secrete artizanale. Ele sunt reunite în aceste pagini plasate sub semnul proximității amicale. Povestirile lui Horatio dezvăluie identitatea secretă a acestor „prinți” ai scenei pe care, de-a lungul mai multor decenii, i-a frecventat George Banu.