Premiul „Cartea anului 2010”, acordat de revista România literară, cu sprijinul FundaÈ›iei Anonimul

Premiul pentru Eseu, memorialistică, publicistică al revistei Observator cultural pe anul 2010

Premiul special al ediției 2011 a Premiilor USR

„Romanul unei educaÈ›ii”, cum îl subintitulează autorul, Amor intellectualis relatează povestea unei maturizări intelectuale È™i sentimentale pe fundalul unei epoci tulburi, cea a instaurării È™i consolidării regimului comunist. AdolescenÈ›a eroului îndeosebi, cu iniÈ›ierile ei – primele experienÈ›e erotice, căutările intelectuale, tensiunea dintre spiritual È™i trupesc –, prilejuieÈ™te pagini pe cît de savuroase prin pitorescul lor, pe atît de convingătoare prin francheÈ›e. La fel È™i galeria portretelor zugrăvite: ale prietenilor, dar È™i ale discipolilor È™i apropiaÈ›ilor marelui T. (Tudor Vianu), legaÈ›i de acesta prin amor intellectualis magistri. Treptat, istoria perso-nală se estompează, pentru ca în prim-plan să treacă o altă po-veste, dramatică, despre dispariÈ›ia unei lumi È™i a unei generaÈ›ii...

„O carte care a fost È™i va fi mult admirată pentru sinceritatea È™i adîncimea cu care Ion Vianu È™i-a revăzut È™i a retrăit anii formării sale, desfășurarea iniÈ›ierii È™i a dezvoltării personalității sale marcate, dincolo de inteligență È™i de cultură, de o intens trăită vibraÈ›ie spirituală È™i, uneori, cu o intensă emoÈ›ionalitate, dar, cumva, reÈ›inută sub civilitatea discreÈ›iei – toate întrunind personala dimensiune a «autorității» sale.” (Gelu Ionescu)

„Amor intellectualis are o deschidere de idei È™i de observaÈ›ii care depășeÈ™te mizele memorialisticii aÈ™a cum o È™tim. E un roman (biograficul recuperat ca proză) palpitant È™i intens personal despre formare – morală, intelectuală, profesională – într-un timp ostil alegerilor libere. E relevant È™i ofertant pentru oricine e interesat de dilemele unor indivizi care, nevoiÈ›i să-È™i negocieze aspru opÈ›iunile (È™i libertățile), au reuÈ™it să nu sacrifice nuanÈ›ele cînd fac judecăți, să nu se înăcrească, să nu ajungă resentimentari.” (Alina Purcaru)