Lucrarea vizeaza o analiza critica a conceptului de rationalitate practica si a presupozitiilor teoretice aflate la baza diferitelor modele de decizie rationala. Aceasta critica deschide posibilitatea delimitarii unui concept de rationalitate deschisa, care respinge atat relativismul radical, cat si perspectiva unei rationalitati delimitabile obiectiv, prin specificarea unui set de criterii aplicabile universal si independent de context.

Rationalitatea deschisa propune perspectiva unei reconfigurari permanente a modului in care delimitam rationalitatea practica, pe baza ajustarii reciproce a normelor si practicilor in cadrul practicii decizionale si a interactiunii cu alti decidenti. Interactiunea presupune deschiderea catre practici de rationalitate alternative, in perspectiva delimitarii graduale (si preliminare) a unui spatiu trans-subiectiv de acceptabilitate rationala.