Bucureștiul ficțiunii e un oraş la răscruce de vânturi şi destine; un loc unde se vine şi de unde se pleacă, de voie sau de nevoie, dinspre centru înspre mahala și viceversa, în vilegiatură sau în pribegie, „în Orient-Express, în tramcar, în cupeu cu roate de cauciuc, pe jos în galoși”, vorba Amicului X din Momentele lui Caragiale. Pornind de la kilometrul zero simbolizat de roza vânturilor din piața Sf. Gheorghe, protagoniștii romanelor de ieri și de azi străbat, în cercuri concentrice, o succesiune de peisaje urbane, industriale, bucolice, montane, marine, exotice – transformate, prin magia ficțiunii, în tot atâtea invitații la călătorie. Du-te-vino-ul personajelor se dublează de o istorie a locurilor – gări, porturi, aeroporturi, hanuri, hoteluri, vile, castele, moșii, stațiuni balneare – și a mijloacelor de transport – trăsuri, automobile, tramvaie, trenuri, vapoare, aeroplane – care fac posibile nenumăratele peregrinări având drept punct de plecare sau sosire Bucureștiul literaturii.