Lucrarea de față reprezintă o analiză lingvistică a unei versiuni a Bibliei editate în limba română la Sankt Petersburg în anul 1819, prezentul studiu constituind, în același timp, și prima abordare științifică detaliată a acestui text. Demersul comparativ în care am atras, pe lângă Biblia de la Sankt Petersburg, și alte versiuni românești ale textului biblic (Biblia de la Blaj, Biblia de la București, Manuscrisul 45 și Manuscrisul 4389) ne-a permis reliefarea unor aspecte și fenomene lingvistice relevante care să ne sprijine în direcția formulării unor concluzii cât mai apropiate de realitatea istorico-lingvistică specifică perioadei respective și care să ne permită stabilirea cu precizie a locul Bibliei de la Sankt Petersburg în cadrul istoriei transpunerii în limba română a textului sacru.

Pentru realizarea acestui deziderat am avut mereu în vedere faptul că textul analizat a fost revizuit într-o perioadă când limba română literar ă trecea de la epoca veche la cea modernă, când vechile norme nu fuseseră definitiv abandonate, iar cele noi încă nu se impuseseră definitiv. Această situație se reflectă foarte bine și în textul care face obiectul studiului de față. În cele ce urmează vom relua, cu caracter concluziv, cele mai importante fapte lingvistice care scot în evidență individualitatea textului de la 1819 în raport cu cel de la 1795, pentru a sublinia astfel faptul că Biblia de la Sankt Petersburg nu este o copie fidelă a Bibliei de la Blaj, așa cum s-a afirmat în unele cercetări anterioare.