Desenez pe cumințenia albului litere animate

de culori bizare,

Convinsă fiind că îmi aparțin.

Ele îmi rabdă naivitatea preț de câteva rânduri,

Apoi își iau zborul către înapoi sau înainte.

Nu le întreb niciodată unde se duc.

Dar intuiesc că se întorc să întregească povestea,

Așa cum a fost întâmplată sau visată,

Dincolo de orice semn de punctuație,

Neîngrădită de vreo copertă sau mărime de font,

Acolo unde cuvântul este trăire și gândul, eternitate."