Unul din cei mai importanți filosofi ai secolului al XX-lea, Edmund Husserl a adus mari contribuții în varii domenii precum logica, filosofia științei sau epistemologia.

Prin ideea de „filosofie ca știință riguroasă” – adică a delimitării prin reducție a ceea ce este, în orice știință, prin descoperirea principiilor de bază –, Husserl a oferit o metodă de lucru nouă, în toate sectoarele creației.

Vol. „Conferinţe pariziene şi alte scrieri filosofice - Edmund Husserl” – prin atenta traducere a prof. Alexandru Boboc – reprezintă o introducere în sistemul de gândire al acestui mare filosof.

În „Conferinţe pariziene” – de exemplu – Husserl afirmă că Rene Descartes a exercitat o acţiune hotărâtoare asupra sensului fenomenologiei. Mai mult, ca un omagiu adus autorului „Discursului asupra metodei”, Husserl consideră fenomenologia ca fiind un nou cartezianism, un cartezianism al secolului XX.

„Conferințe pariziene (Pariser Vorträge), împreună cu Meditații carteziene (Cartesianische Meditationen), se situează între expunerile de bază ale fenomenologiei lui Husserl, fiind elaborate, în primul rând, cu scopul de explicitare și clarificare a punctului de vedere al noii direcții de gândire. Așa cum a prezicat H.L. Van Breda, director al Arhivelor Husserl de la Louvain (de la înființare, în 1939, până în 1974, anul morții ilustrului exeget al husserlianismului), spre deosebire de textele compuse de Husserl în vederea publicării și care „se adresează unor cititori ce posedă o formație filosofică avansată“, acestea se bazează pe note de curs, „scrise în mare parte in extenso, într-un stil curgător și pe deplin lizibil“, într-o redactare în care „se simte efortul autorului de a se menține la nivelul auditoriului său“; „contrar monologurilor filosofice“ (e vorba de texte concepute „fără cea mai mică preocupare pentru un cititor eventual“), aceste texte au fost compuse și elaborate de autor, „în intenția de a iniția pe alții în ideile sale“ (Préface la: Husserliana. Edmund Husserl. Gesammelte Werke, Bd. I, Aufl., 1963, p. IX, X; ed. I a apărut în 1950, prefața fiind scrisă de Van Breda în 1949)”.