Munca definește cine suntem. Ea ne determină statutul și dictează cum, unde și cu cine ne petrecem cea mai mare parte a timpului. Ne mijlocește stima de sine și ne modelează valorile. Dar oare suntem programați genetic să muncim atât de mult pe cât o facem? Oare și strămoșii noștri din Epoca Pietrei au trăit pentru a munci și au muncit pentru a trăi? Și cum ar putea arăta o lume în care munca joacă un rol mult mai puțin important?

Pentru a răspunde acestor întrebări, James Suzman prezintă o istorie grandioasă a „muncii” de la originile vieții pe Pământ până în prezentul tot mai automatizat, aducând în discuție unele dintre cele mai profunde presupuneri pe care le facem despre persoanele care suntem. Extrăgând idei revelatoare din antropologie, arheologie, biologie evolutivă, zoologie, fizică și economie, Suzman arată că, deși am evoluat pentru a găsi bucurie, sens și scop în muncă, strămoșii noștri au muncit mult mai puțin și au privit munca foarte diferit față de cum o facem noi acum, în cea mai mare parte a istoriei umanității. Cultura noastră contemporană a muncii, ne explică autorul, își are rădăcinile în revoluția agricolă de acum zece mii de ani. Percepția despre ce înseamnă să fii om ne-a fost transformată prin trecerea de la vânat și cules la producția de alimente și, mai târziu, prin migrația noastră către orașe. De atunci, relațiile cu ceilalți și cu mediul înconjurător și chiar modul în care percepem trecerea timpului nu au mai fost aceleași.

Susținând că ne aflăm într-un punct similar de răscruce din istorie, Suzman arată modul în care automatizarea ar putea să revoluționeze relația noastră cu munca și, astfel, să deschidă porțile unui viitor mai durabil și mai echitabil pentru lumea noastră și pentru noi înșine.

O explorare fascinantă, care pune sub semnul îndoielii presupunerile noastre fundamentale cu privire la ceea ce înseamnă munca. Pe măsură ce automatizarea amenință să perturbe complet piața globală a locurilor de muncă, trebuie să regândim urgent importanța economică, psihologică și chiar spirituală a muncii. Prin examinarea vieții vânătorilor-culegători, a maimuțelor și chiar a păsărilor, Suzman subliniază că lucrurile pe care le considerăm „naturale” sunt adesea doar moștenirea discutabilă a liderilor de gândire din epoca industrială și a religiilor agricole. Cunoașterea istoriei modului în care ne-am petrecut timpul odinioară ne va permite să facem alegeri mai inteligente în viitor. — Yuval Noah Harari, autorul cărții Sapiens. Scurtă istorie a omenirii

De prea mult timp, concepțiile noastre despre muncă sunt dominate de economiști obsedați de insuficiența resurselor și de productivitate. În calitate de antropolog, James Suzman este aici pentru a schimba acest lucru. El dezvăluie că, o mare parte din istoria omenirii, vânătorii-culegători au muncit mult mai puțin decât o facem noi astăzi și au dus vieți pline de abundență și de timp liber. Studiez problema muncii de două decenii și nu-mi amintesc ultima dată când am aflat atât de multe despre acest subiect într-un singur loc. Această carte este un tur de forță. — Adam Grant, autorul cărților A da și a lua, Originalii și Regândește și gazda podcastului TED WorkLife

Automatizarea de toate tipurile se profilează la orizont. Din fericire, James Suzman este aici cu o nouă istorie revelatoare, care pledează convingător pentru ideea că sârguința umană poate deschide o nouă cale de urmat, chiar și într-un viitor în care suntem lăsați fără muncă de propriile invenții. — Charles Duhigg, autorul cărților Mai inteligent, mai repede, mai bine și Puterea obișnuinței