"Jurnalul Doamnei Nicoleta Pălimaru dedicat IPS Bartolomeu Anania fixează într-o gravură sui-generis personalitatea înaltului prelat în perioada fertilă (1992-1998) activității sale liturgice și în exercițiul diortosirii Cărții Sfinte. În același timp, pe de altă parte, asistăm la pregătirea licenței de către fosta absolventă a Liceului de prestigiu din Moldova („Calistrat Hogaș”). Cu lecturi fertile din Al. Ciorănescu, N. Steinhardt, Mircea Eliade sau Emil Cioran („Pe Cioran să-l citești dar să nu-l iei în serios”, o atenționeazăpărintește Bartolomeu Anania), autoarea prezentifică odată cu pagina jurnalieră întrebările și observațiile de odinioară. Urzeala, în realitate, a rememorării este alcătuită din mai multe componente, cea mai importantă fiind enumerarea suitei de predici audiate/citite din care viitoarea doctorandă formulează idei și, mai ales, extrage citate, unele apropiate de apoftegmă într-o emoționantă convivialitate ideatică. (...)Dedicat părintelui Anania, care «m-a învățat să-mi fac singurătatea lucrătoare», jurnalul perioadei 1992-1998 se încheie cu această emoționantă mărturisire de ucenic perpetuu: «S-a încheiatcapitolul cel mai palpitant al vieții mele, studenția,vegheată de dialogurile, rugăciunea și sfaturile Părintelui meu, Anania»”. (Mircea Muthu)