Eram mica, alba, pufoasa si scanteietoare, ca un fulg de zapada printre alte mii, milioane de alti frati fulgi, moi si pufosi, care dansau, agatandu-se unii de altii, atinsi usor de o adiere blanda. Si eu radeam si dansam printre ceilalti fulgi si credeam ca aceasta este menirea mea si continuam sa cobor spre un covor inalt si pufos format din ceilalti frati ai mei, care ajunsesera inaintea mea pe pamant, acoperindu-I cu o plapuma groasa si duroasa. Si am plutit, si am plutit, si am plutit si stiam, stiam ca era un fel de vis. Un vis alb, pe care atunci cand o sa ma trezesc, nu mi-I voi aminti.

Ninge! Ninge! Ninge! Si eu ning! Eu sunt o mica parte din ninsoare. Un fulg de nea.