Lumea lui Zar debutează cu gingășie – o capcană asupra căreia ne avertizează o autoironie care va căpăta de-a lungul scrierii, nuanțe cinice. Pentru că, deși aflat la primul său roman, autorul a depășit candoarea începuturilor și a câștigat obiectivitate în fața propriei creații, păstrând, totuși, o anume sinceritate.

În acest sens, subtextul este dezarmant. Intuim că autorul și-a început demersul, într-un moment de cumpănă și ne invită să îl însoțim în căutarea armoniei, a fericirii și a marii iubiri; pe care le reinventează pe VESS, o lume „ideală”, ai cărei locuitorii păreau a cunoaște fericirea. Pe de altă parte însă, ei sunt guvernați de legi severe și supuși unor pedepse stricte, neobișnuite, deseori, primitive. Societatea respectivă practică un anume separatism, iar puterea se află în mâinile unor tarhi. Prin urmare, o distopie.

Pe neprevăzute, se declanșează conflictul între aceasta și venerabila noastră planetă, înfățișată cu bune și rele, inclusiv reperele prezentului, servicii secrete, lupte pentru putere, pofte și păcate.

Va reuși vechea lume să o înfrângă pe cea nouă?

În încercarea de a ne (re)descoperi și a ne (re)defini umanitatea, ne confruntăm cu personaje arhetipale, precum creatorul, tatăl, fiica, fiul, gemenii, luptătorul, conducătorul, rebelul, soldatul, seducătoarea, prietena, dar și cuplul Adam și Eva.

Ne regăsim copleșiți de iureșul acțiunii și pentru totdeauna marcați de refrenul cadențat:

„Sunt soldatul țării mele și așa aș vrea să mor!”

Întâmpinăm, iată, un potențial creator neîndoios și un roman aflat la intersecție de motive măiestrit întrețesute, aparent, fără un plan și cu un sfârșit imprevizibil.

Zar este un povestitor înnăscut. Scriitura sa are o manieră minimalistă și alertă, cu dialoguri intense, întrerupte, pe alocuri, de artificii sau de descrieri sugestive. În cele ce urmează, un tablou memorabil:

„Intrarea în Tissa era chiar frumoasă. De fiecare dată când intra aici, Zollah nu se putea abţine să n-o asemene cu o fecioară sălbatică, despletită, diafană pe dinafară, slută, scălâmbă şi balcâză pe dinăuntru.

Un covor de iarbă scurtă şi catifelată te întâmpina, aproape că te forţa să mergi mai departe pentru că nu te puteai opri, atât de plăcută era la atingere; pe ici pe colo, zăreai câte o pietricică albă, perlată, pe care erai tentat să o ridici, sigur fiind că sub ea găseai ceva ascuns.

Un susur de apă de departe îţi cânta în ureche şi erai încredințat că ai nimerit pe-o bucată de poveste.

Mergeai şi o adiere caldă mirosind a flori de munte, miros de proaspăt şi de verde, îţi răscolea părul şi îţi mângâia faţa. Zăreai o luminiţă şi părerea de basm ţi se contura din ce în ce mai mult tentându-te să înaintezi; o serenitate adâncă te cuprindea şi îţi puteai auzi mintea cum respiră uşurată.

Privind în jur, toate simţurile-ţi aţipeau, pentru că tot ceea ce vedeai te ducea cu gândul că eşti fericit şi norocos că ai călcat în acest loc.

O moleşeală caldă şi multă linişte te îndemnau apoi să te aşezi, sau poate să aţipeşti niţel în acest loc magic şi singurul gând pe care îl aveai era că eşti cumva ocrotit aici.

Apoi o vedeai! Tissa Bacatta în toată hidoşenia ei! Verde şi aricită, mare şi schimonosită de crengile împleticite pe lângă stâncile jegoase de apă mocirlită, învăluită într-o ceaţă lăptoasă ca nişte nori mai mici ce pluteau pe ici pe colo, parcă după răsuflarea ei puturoasă. Un iz greoi de putreziciune şi mlaştină viermoasă îţi întorcea stomacul pe dos.

…dar nimic nu se compara cu privirea Tissei.

Fără ochi, fără scobituri în loc de ochi, doar cu nişte excrescenţe ca nişte bube puroiate care te urmăreau paralizându-te de greaţă, nu de frică, mai întâi; bulbuceniile clipeau şi nu-ţi puteai muta privirea de la aşa ceva pentru că erau cele mai hâde şi monstruoase forme pe care le văzuseşi vreodată şi abia atunci ţi se făcea frică.”

Șarmul deosebit al scriiturii e dat de creativitatea lingvistică și de valențele poetice.

Firele narative multiple, explicațiile și substraturile vin să îmbogățească o structură deloc facilă, dar ușor de imaginat, mai ales cititorului de sf-uri și cititorului tânăr, căruia îi este destinată cartea.

Simbolistica, arhetipurile, visele, totul pare să ne împingă spre un alt fel de analiză, poate, spre psihanaliză. Este acel gen de carte care se impune și ne impune o analiză personală. Ne punem întrebări și ne regăsim. Acțiunea capătă profunzime prin ambiguitate, ispitind cititorul, la lectură, reflecție și reînnodarea lecturii, la un alt nivel.

Așadar, avem de-a face cu un roman captivant, amețitor și deconcertant. Un roman care ne supără și care tocmai prin aceasta, ajunge să ne vindece.

Zar își construiește personajele cu rafinamentul unui antropolog, redescoperind și reflectând umanitatea asupra celorlaltor specii, inclusiv asupra roboților.

Lumea lui Zar e populată de neamuri și de specii fantasy: apați, ihtiomi, decaoameni, tactiri, ponicani, silurți și coșmaresca Tissa Bacatta. Personajele principale sunt remarcabile. Bunăoară, Zollah de Vess, Karra, Laya, surprinși într-o intrigă inspirată. Tematica, foarte actuală, ține de dragoste, prietenie și trădare, de lupta pentru dominație și super puteri.

Și, nu în ultimul rând, VESS este un roman enigmatic, poate, premonitoriu, poate, ușor confesiv, pe care vă invit să îl descifrați.

Julia Kalman

București, 23 ianuarie 2021