Folosind din nou bastonul, Luisa a lovit de opt ori peretele nisei, iar acesta s-a deschis ca o scorbura. Imaginea intrezarita mi-a amintit de holul mic, de-acasa, si de duminica primei Lumenorii. Vuietul asurzitor, provocat de furia celor doua duhuri care continuau sa se fugareasca mugind si spumegand, transformase Taramul lui Okton intr-un uragan. Pocnete, descarcari cu limbi de foc, urlete si curenti puternici vibrau in alvearul grotei, ca-ntr-un mic haos, greu de stapanit.

- Balamucul asta va destepta Draikonii, luati-o inainte! ne-a imbrancit Luisa.

De o densitate coplesitoare, aerul ne apasa piepturile, impiedicandu-ne sa purcedem la drum. Primii pasi spre Puntea Andronica i-am facut de parca ne-am fi miscat cu incetinitorul; trupul firav al mezinului se unduia in toate partile. Ca sa nu ramana in urma, l-am tras de mana, apoi mi l-am impins in fata.

- Ce-i cu circul asta, Lioara? Unde dracu' ne aflam?

Mi-a venit sa rad si sa plang, fiindca in felul in care imi pusese intrebarea am recunoscut limbutia curioasa a adevaratului Luca.

- Iti promit ca intr-o zi iti voi povesti totul, acum insa trebuie sa ne intoarcem acasa.

Bastonul Luisei s-a auzit din nou lovind peretii.

- Destul, duh necurat! Nu mi te impotrivi, blestematu-ti suflet se afla sub puterea Asteroktei.

- Hahaha! Bastarda negricioasa nu ti le-a murmurat pe toate: Steaua cu opt colturi apune in Tenebria! a hohotit infatuat judecatorul. Cu forta Octogonului mi te-a adus aproape, iar dupa ce mizera creatura isi va primi pedeapsa, o vei urma si tu.

- Lasa copila in pace, nu o poti ucide de doua ori. Lupta-te cu mine!

Infuriata de provocare, dihania intunecata a abandonat-o pe Anila si s-a napustit asupra Luisei. Desi talismanele ei ii slabeau puterile, judecatorul asasin era de neoprit. Reusea sa se fereasca si de atingerea batului magic, si de scheletul crucii de argint, iar cand tragea din carnea stranepoatei o facea cu lacomia unei jivine infometate, in stare sa-i ucida pe toti cei care ar fi indraznit sa se infrupte din prada sa...