Text avangardist-poematic, un cine-verite din orizontul copilariei, cu simbolistica revelatiei si rememorarii... o retraire cu impact emotional, ca o amprenta generalizatoare care vrea sa stearga praful de pe sedimentele memoriei, aducandu-le la lumina. - Ioan Vistea

Ne jucam pe strada mare la scari pana se-ntuneca, strada mare are case-nsirate una langa alta, case evreiesti zice tata, casele se sprijina una de alta umar la umar perete-n perete ca fetele de la Capalna se ajuta intre ele mai ales ca n-au decat o gura si o gura si un ochi o usa si un geam deci nu vad ele prea bine de aia se ajuta se sprijina sa nu cada.

O carte avangardistă, plină de amintiri ale copilăriei expuse în versuri ca o înșirare de gânduri vorbite și apoi auzite. Text modernist care abundă de cuvinte - simbol și unde procesul rememorăririi este la el acasă. Citind, vei fi acaparat de impactul emoțional cu care este încărcat fiecare cuvânt; dorind parcă să recitești paragraful pentru a nu reveni la lumea prezentă, ci a rămâne pierdut în rememorare.