Beneficiile teoretice ale bătăliei pentru roman nu sunt chiar atât de puține și nici cu totul neglijabile; ele sunt, însă, cu mult întrecute de rezultatele practice, de cantitatea și, mai ales, de valoarea producției romanești pe care criza romanului a determinato atât indirect cât și direct. Acest moment de tensionată înfruntare, mai mult interioară, cu sine însăși, decât cu energii exterioare ei, a conștiinței literare românești a avut meritul cu totul deosebit, pe care sunt toate motivele săl apreciem drept cel mai însemnat dintre urmările lui, de a face să se nască nu numai propriuzis o altă vârstă a romanului românesc, care avea destule, dacă nu chiar toate caracteristicile unei nașteri primordiale, dar una impregnată de o foarte ascuțită și activă conștiință de sine; pentru a treia oară, și sunt destule motive să anticipăm că nu pentru ultima dată, ia fost dat romanului românesc să se nască, asociind fericit o prospețime genuină cu o conștiință de sine matură și responsabilă.

Nu credem că ar putea fi o altă producție romanescă, decât aceea a lui Camil Petrescu, care să ilustreze mai convingător caracteristicile acestei a treia oară repetată geneză a modelului romanesc. (Mircea Tomuș)