„Ca sa dai de urma unui poet ai nevoie de ajutorul altui poet”. Si a unui cititor, l-as completa pe Roberto Bolaño, scriitorul care a inventat un detectiv ca sa se laude cu flerul asta. Arcul de timp subintins de poezia pe care o comentez in acest „Manual” atinge o durata de 50 de ani. De la Virgil Mazilescu la Radu Nitescu, sageata care zboara dupa ce a fost trasa inspre cititorul de poezie inca vibreaza in aer – si sper ca si in inima sa. Insa nu el este victima, ci doar beneficiarul satisfacut, sper, de ofranda primita. A vana pentru a hrani alti ochi nesatiosi, poate si guri infometate – iata misiunea de care sper ca m-am achitat, in numele acestei prazi frumoase si rare numite poezie. Poetii selectati aici, dintre zecile despre care am scris candva, stau cu totii in acelasi cerc – al celor ce scriu bine, nu sunt usor de cucerit si lasa urme in inima si mintea celui care ii intalneste. Au stofa si curaj: iti aduc mereu aminte de ziua in care nu exista politica literara.