Alex Szöllö este deja un autor recunoscut pentru abordarea curajoasă a unor subiecte cu impact în societatea contemporană. După romanul Eu, Baraba și culegerea de eseuri Tupeu de creștin, scriitorul, un admirator al operei literare a lui Victor Hugo, își provoacă cititorii cu un text ce oferă o remodelare a personajului Quasimodo din romanul Notre-Dame de Paris. În romanul Quasimodo, un cititor model va recunoaște povestirea hugoliană, dar va depăși nivelul empiric de înțelegere a lecturii și va descoperi un text care își rescrie povestirea și își reconstruiește personajele, revelându-și propriul adevăr într-o altă realitate. (Laura Catrinescu)

Intertextualitatea la care apelează autorul este o strategie menită să rescrie și să reinterpreteze modelul în potențialul său maxim. Cu acest scop a fost reinventat Quasimodo, personajul purtând acum masca unui neofit care parcurge un drum inițiatic, fiind ghidat de ființe angelice și ispitit de demoni. La finalul acestui dificil traseu, marcat de numeroase discursuri introspective, Quasimodo devine un mesager al valorilor creștine, având un mesaj puternic cultural și social, ce îndeamnă la rațiune lipsită de prejudecăți și la iubirea necondiționată a semenului.

Textul este întotdeauna pretextul de a spune o poveste. Alex Szöllö ne spune povestea călătoriei sale și ne împărtășește cele mai adânci temeri, reflecții și dorințe. Din lectura romanului Quasimodo transpare aspirația scriitorului către scriitura revelată de frumusețea sufletului uman. (Laura Catrinescu)