Aglutinare de forme, plutiri și căderi, risipire de silabe, destructurări, tenebre și melos, dezastre și mult, mult aer, apă și cer, vegetație și lumină, plutiri și zboruri, fragilitate și vis și cenușă, spaime și himere, viețuitoare hipnotice, dezordine și rodire, haos și izbăvire, lumină și cețuri, crucificări și iluminări, coșmar și trezire, martiriu și dezrădăcinări, resemnare și strigăte, damnare și fabulos, agonie și murmure, neliniște și împăcare…

Totul pare antitetic în aceste spasme ale formelor pe care artistul le-a migălit tenace pe suprafețele hârtiei, creând intense lumi din trecut și prezent.

Acest imaginar fluid, bântuit de semnale recurente, poate fi citit ca o sfărâmare a formelor, și ca inițiere în sintagmele cele mai pure. Iolanda Malamen