Capabil de construcții epice ample, dar și de bijuterii de întinderea unei pagini, liric prin densitate metaforică, Mihai Antonescu își asumă două identități gemene cândva, la origini: de narator și de poet.

Ioan Es Pop

Între maeștrii genului, Mihai Antonescu se distinge, numaidecât, prin forța epică de a contura un univers care, nu de puține ori, devine stare de spirit, legendă, metaforă istorică a unei lumi în care pitorescul și cruzimea marchează destinele unei epoci tulburate.

Traian T. Coșovei

La prima vedere, Mihai Antonescu pare un om contradictoriu: aspru, recalcitrant, chiar agresiv. După ce stai cu el la discuție, descoperi însă că e un om sensibil și un comesean fermecător, un povestitor care la Poiana lui Iocan ar fi fost lider incontestabil. Acest farmec oral, el î1transferă, în mare măsură, personajelor din cărțile sale de proză care devin astfel savuroase, după spiritul și farmecul colocviale ale lui Antonescu.

Dumitru Augustin Doman

Ce prozator profesionist n-ar fi tentat să recreeze, după o documentare excepțională, figura carismatică a unei personalități de talia lui Eugen Alimănescu, „comisarul de fier” al atâtor vremuri tulburi? Mihai Antonescu nu rezistă tentației, și-o asumă și se înhamă la o muncă titanică, traversând într-un marș de mare expresivitate epoci, medii diverse, umanități pitorești.

E o docu-drama, o reconstituire cum eu n-am mai citit de la romanul „Cu sânge rece” al lui Truman Capote, dar e în același timp și un bildungsroman, un insolit demers epic al formării unui anumit tip de erou (vezi personajul Damian).

„UGU” (titlul romanului și porecla actantului principal) te ține captivat de la prima la ultima filă, asta și pentru că Mihai Antonescu face o extraordinară demonstrație de forță a cunoașterii argoului bucureștean.

Pe scurt, o carte de zile mari.

Ioan Groșan

Romanul „UGU” este o ficțiune brodată pe trupul unui timp istoric, bine determinat între anii 1916-1977, în România. Viața și faptele, celebrului la vremea lui „comisar de fier”, Eugen Alimănescu, sunt descrise cu lux de amănunte pe principiul povestire din povestire, încă de la data nașterii lui în Slatina, la 26 iulie 1916 și până în 4 martie 1977, când are loc cel de-al doilea mare cutremur din România Secolului XX.

„UGU” este povestea îngerului căzut în vâltorile unei lumi, ajuns fără vina lui la cumpăna unui timp de mari frământări sociale și politice, nevoit să îmbrace cămașa morții justițiarului de conjunctură. Astfel, pe talgerele aceleeași balanțe stau, în echilibru relativ, mahalaua și centrul, ipocrizia și cinstea, loialitatea și trădările de tot felul. În carte există multă acțiune, descrieri de peisaje și stări sufletești, ingrediente absolut necesare unui text ce-și propune să-l țină pe cititor cu sufletul la gură, invitându-1 astfel sa țâșnească afară din aproape fiecare pagină, odată cu personajele desprinse parcă dintr-o năucitoare, incredibilă poveste.

Autorul

Mihai Antonescu, prozator, poet, eseist și cronicar literar, s-a născut pe data de 2 mai 1951 în Drobeta Turnu Severin. În anul 1981 s-a stabilit în București. Este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România Filiala București-Proză din 1998. A debutat literar în anul 1977 cu povestirea Sticla de Șampanie. În volum a debutat în 1988 la Editura Ion Creangă cu romanul Cinci căpitani. În total a publicat 23 de cărți: 15 romane, 5 volume de poezie și 3 volume de eseuri, proză scurtă și cronici de întâmpinare.

Dintre cărtile publicate: Filozoful din Arind (roman), Jurnal din casa diavolului (roman), Memoria semnelor (eseuri), Viitorul în genunchi (roman), Poeme de dor și de sabie (poezie), Dalai Mi (roman), Batakanda (roman), Al treilea izvor (roman), Eșafod pentru iubire (roman), Umbra palidă a timpului (cronici), Îngerul pisicii negre (roman), Marianty (roman), Memoria trestiei (roman), În umbra cocorilor (poezie), Ca frunza și ca iarba primăverii (trilogie istorică).