In cercetarile de fata am evidentiat in permanenta faptul ca basmul este un sit de arheologie spirituala. Pe cat ne-a stat in putinta, ne-am ferit de asocieri inutile, marele pericol al speculatiei, dar nici nu le-am exclus pe cele evidente. Articolele, acum capitolele acestei lucrari, au abordat din diferite perspective lumea basmului, psihologica (prihologia abisala a lui Jung), istorico-religioasa, socio-antropologica, oculta, magica si demonologica, fara teama unei „critici de amvon”. Indrazneala de a lua in considerare posibilitatea ca personalitatea zmeului basmic sa fie istoric inspirata de cea a unui zeu semit solar sau afirmatia ca eroul, rareori un personaj bon-nom si dezinteresat de castig – cum gresit il consideram prin asociere cu variantele mitice elene care „au inspirat” constructia personajului – poate incrunta sprancenele celor care inca isi fundamenteaza cercetarile plecand de la vechile tipare de interpretare.