În anul 1988, când autorul francez Danièle Mayer a scris fraza „dreptul penal francez a fost predestinat să se deschidă dreptului constituțional”, nici nu și-a putut imagina în acel moment cum dreptul penal avea să urmeze această mișcare.

Astăzi apreciem că această mișcare nu a marcat doar dreptul penal francez, ci și dreptul penal român, întrucât dreptul penal nu numai că este un drept de constrângere în privința drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, dar el este esențial pentru stabilirea limitelor existenței acestora, dat fiind faptul că nu poate exista fără un echilibru satisfăcător între eficacitatea represivă și respectul față de oameni.

Rezultat al unei cercetări doctorale, prezenta temă tratează un fenomen juridic nou, abordarea lui realizându-se gradual, pornind de la evoluția și consecințele procesului de constituționalizare în general, cu studierea mecanismului acestui proces și a efectelor pe care le produce la nivelul întregului sistem de drept, pentru ca, ulterior, să se urmărească particularizarea acestui proces în cadrul ramurii de drept penal, cu studierea efectelor specifice produse în cadrul acesteia.

Sursele folosite pentru documentare au fost actele normative relevante în materie, adoptate atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii Europene; literatura de specialitate română și străină; jurisprudența Curții Constituționale a României, de la înființarea ei până la cea mai recentă; jurisprudența CEDO; constituțiile altor state; site-urile oficiale ale diferitelor instituții și organisme.

Obiectivele urmărite de tema de cercetare abordată și-au propus să faciliteze găsirea răspunsului la următoarele întrebări:

– Care au fost consecințele adoptării Constituției din 1991 și, ulterior, ale revizuirii ei în anul 2003 asupra Codului penal din 1969 și a Codului de procedură penală din 1968?

– În ce măsură a avut loc răspândirea principiilor constituționale în ramura dreptului penal?

– Ce rol au jucat deciziile Curții Constituționale a României în adoptarea Legii nr. 15/1968 privind Codul penal și a Legii nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală și cum contribuie în prezent Curtea Constituțională la realizarea unei justiții constituționale în cadrul ramurii de drept penal?

– Care sunt efectele constituționalizării ramurii dreptului penal pe cele trei planuri: legislativ, jurisprudențial și doctrinar?

Așa cum autoarea însăși afirmă, monografia pornește de la două preocupări fundamentale. Prima privește evoluția și consecințele procesului de constituționalizare în general, cu studierea mecanismului acestui proces și a efectelor pe care le produce la nivelul întregului sistem de drept. Cea de-a doua presupune particularizarea acestui proces în cadrul ramurii de drept penal.

Analiza efectuată debutează cu o prezentare a evoluției și a consecințelor procesului de constituționalizare în general, cu studierea mecanismului acestui proces și a efectelor pe care le produce la nivelul întregului sistem de drept, pentru ca ulterior să continue cu analiza acestui proces în cadrul ramurii de drept penal.

În final, se ajunge la o concluzie originală conform căreia constituționalizarea ramurii dreptului penal în România s-a produs treptat, încă de la înființarea instanței constituționale, cu efecte pe trei planuri: legislativ, jurisprudențial și doctrinar.

Bogdan Bucătariu