Cărțile de față: Tainică aniversare și Învălurate flăcări apar în continuarea unor idei neepuizate în volumele Fiți ascultători! și Ispita înfrântă.

Astfel, prima carte reia dintr-o perspectivă asemănătoare aspecte din viața socială (trecută și prezentă), polemica cu laturile ei contradictorii, critice și, uneori, agresive; poate și o refulare, fără exagerări, situată la nivelul unei exegeze pertinente.

Într-o serie de poeme am căutat să implic și conceptul de ipoteză, extras din viața diurnă, dar extrapolat prin laturile sale teoretice (supoziții, probabilități ori presupuneri) în propria creație.

Învălurate flăcări preia atmosfera din Ispita înfrântă, dar pe un alt plan mental; mai difuz spre realitate, uneori suprarealist, alteori fantezist. Moștenirea din volumul precedent, sus arătat, se regăsește în cele mai multe dintre poemele actuale. Arăt aici, mai întâi, platonismul ideii de dragoste; pe de altă parte, iubirea din aceste poeme implică net o depărtare fizică, habitatul ei fiind de cele mai multe ori interiorizat, într-o stare latentă. Am considerat o necesitate implicită păstrarea nealterată a sentimentului iubirii și a fiorului său.

Am căutat să înlocuiesc hiperluciditatea morală și aspectele existenței imediate cu o destăinuire sinceră, poate o revoltă a propriului eu, atunci când erotismul ideatic este greu de atins, părăsit ori dispărut.

Poate părea bizar; cu toată distanța firească de abordare a celor două mari teme (cărți), între ele există asemănări semnificative, simplu de sesizat, pe care fiecare dintre noi le va percepe în propria imaginație.