În prelungirea dosarului cu principalele texte legate de controversa despre Împărtășirea continuă cu Sfintele Taine publicat în 2006, volumul de față oferă dosarul celei mai îndelungate și importante controverse din istoria modernă a Ortodoxiei: faimoasa dispută a „colivelor” sau „pomenirilor” celor adormiți, care între anii 1755 și 1821 a frământat lumea greacă a Sfântului Munte Athos și Patriarhiei Ecumenice, încheindu-se abia odată cu izbucnirea sângerosului război de eliberare a grecilor de sub jugul otoman.

Sunt restituite aici în premieră, alături de intervențiile oficiale ale Sinodului patriarhal din Fanar, Apologiile și Mărturisirile de credință redactate în faza ultimă a disputelor de cele două figuri emblematice ale mișcării părinților „colivari”: sfinții Atanasie din Paros și Nicodim Aghioritul, urmate de recent descoperita lor corespondență teologică pe tema profundă a motivului Întrupării Domnului.
Lectura lor avizată, luminată de elementele oferite de amplul studiu introductiv, relevă adevăratele dimensiuni și semnificații ale unei controverse cruciale.

Departe de a fi o simplă ceartă pe chestiuni de tipic secundare, miza de profunzime este cea a sensului pascal al Duminicii și existenței creștine și a adevăratei Tradiții în Ortodoxie, estompate și distorsionate cum se întâmplă adesea de un șir întreg de „tradiții” secundare. Prin recursul la scrierile sfinților Părinți ca autorități călăuzitoare, părinții „colivari” se dovedesc a fi primii promotori ai renașterii filocalice și neopatristice a teologiei și vieții ortodoxe esențiale pentru identitatea lor autentică.