Noua serie FREUD despre… își propune să aducă în atenția cititorilor mai mult sau mai puțin familiarizați cu psihanaliza o serie de lucrări ale marelui gânditor, într-un format accesibil și adaptat cerințelor lumii moderne. Textele au fost cu greu selectate din vasta operă freudiană, căci alegerea unora a reprezentat o nedreptate adusă altora. Temele tratate sunt mereu actuale, căci, în ciuda progreselor din planul exterior, mintea omenească nu s-a schimbat prea mult în ultima sută de ani. Astfel, la întrebarea pusă de revista Time în 1993, „A murit Freud?”, răspunsul nostru este un ”nu” categoric.

Cititorul va găsi, sperăm, în paginile acestor cărticele esențele prețioase ce se află adesea în recipiente de mici dimensiuni – pentru a-l călăuzi în perpetua sa căutare și pentru a-i oferi reperele necesare pe drumul cunoașterii.

În timpurile pe care le putem numi preştiinţifice, oamenii nu se simţeau în încurcătură în legătură cu găsirea explicaţiei unui vis. Dacă şi-l aminteau după ce se trezeau, îl considerau o vestire, fie milostivă, fie ostilă, venită din partea unor forţe mai înalte, demonice şi divine. Odată cu înflorirea tipurilor de gândire specifice ştiinţelor naturii, toată această mitologie încărcată de sens s-a transpus în psihologie, şi în ziua de azi nu se mai îndoieşte decât o foarte mică parte dintre oamenii educaţi că visul este propriul produs psihic al visătorului.

Dacă noi concepem conţinutul visului ca pe reprezentarea unei dorinţe realizate şi îi explicăm obscuritatea prin modificările operate de cenzură asupra materialului refulat, nu ne mai vine greu nici să deducem funcţiile visului. Într-o stranie opoziţie cu faptul că se spune că somnul este tulburat de către vise, noi trebuie să recunoaştem visul drept gardian al somnului.