De la samurai și gheișe la shinkansen și anime, de la ceremonia ceaiului și admirarea florilor de cireș la karaoke și neko café, Japonia le cuprinde pe toate sub marea umbrelă a unei culturi într‑o continuă transformare, care însă nu a renunțat niciodată la elementele sale de unicitate. Și cum am putea vorbi despre Japonia dacă nu ne‑am referi și la cele șaptesprezece silabe în care este comprimată însăși esența sufletului japonez? Haiku. Un cuvânt cât o mie de cuvinte și tăceri adunate împreună, cărora doar cititorul le poate găsi înțelesurile ascunse. […]

Timpul, dorul, golul, așteptarea, depărtarea par a‑și primi în sfârșit, în poeziile Silviei Osman, trupul pe care cuvintele s‑au adunat să li‑l construiască:

rost
alunec pe cuvânt
o umbră fără soare,
alegându‑i rost.