Ovidiu Slavu a fost educat sub comunism, precum mulți dintre noi, dar, pasionat de istorie fiind, a ales să supună informația filtrului propriului discernământ. Suita de eseuri pe care o prezintă cititorului în volumul de față reprezintă o călătorie fascinantă în istoria noastră, dar ne oferă totodată și spectacolul incitant al modului în care un individ interiorizează și analizează probleme de natură istorică, maniera în care se raportează la acestea și zbuciumul intelectual firesc ce rezultă de aici. Cartea lui Ovidiu Slavu este o analiză lucidă, echilibrată dar pasionantă, deseori polemică, a unei lungi serii de tematici din istoria românilor, care ilustrează cu onestitate tocmai bagajul spiritual și intelectual cu care rămânem după scrierea sau învățarea istoriei. Este un traseu al redescoperirii, al respingerii clișeelor și al efortului de înțelegere, de raportare prin contextualizare și comparație la evenimente definitorii din trecutul nostru.

Deși „educat în comunism”, Ovidiu Slavu nu este victima unei educații istorice părtinitoare de tip comunist, ci viziunea sa este mai degrabă produsul dilemelor firești cu care ne confruntăm cu toții, mai ales aceia dintre noi născuți sau maturizați la pragul a două epoci și care deseori simt că nu se pot identifica cu niciuna. Fiind martorii unor transformări istorice de anvergura celor cunoscute de societatea românească în ultimele decenii, martori și participanți la efortul de redefinire a sistemului de principii și valori în care trăim, deseori cea mai bună opțiune nu este adeziunea oarbă, cât mai degrabă interogația. Ovidiu Slavu face aceasta, se întreabă, se revoltă, interiorizează, oscilează între dezamăgire și entuziasm și, prin toate acestea, călătoria sa este mărturie a eforturilor pe care trebuie să le depunem cu toții pentru a redefini societatea în care trăim, pentru a identifica un sens și a putea trage învățăminte.