Inițial, când am auzit de pandemie, mi-a luat ceva timp până am procesat sensul și gravitatea pe care le transmite termenul. Citisem Ciuma, Muștele, Pădureanca și alte titluri știute pe tema dată, dar nu le acordasem niciodată molimelor mai multă importanță decât li se cuvenea: niște pretexte cu iz mai curând metaforic & politic.

Scene cu diverse epidemii mi se perindau în minte, când, prin nu știu ce conexiune a sinapselor, am ajuns la un flash din adolescență, un afiș de film american: Cinci pentru infern. Poate l-ați văzut, poate nu. Nici nu contează, ce vreau să spun este că atunci s-a născut ideea cărții.

Mi-am spus: ce ar fi să strâng o mână de oameni care să scrie un jurnal despre cum trăiesc pandemia acolo de unde sunt. S-au strâns, ca în metoda bulgărelui de zăpadă, 24 de oameni faini împrăștiați prin toate colțurile lumii: din Hong Kong în Finlanda, din Canare în Canada, din Mexic în Noua Zeelandă, din New York în branduitele capitale europene ale modei sau ale industriei de parfumuri.

O rețea eclectică de antropologi, actori, scriitori, IT-ști, activiști, juriști, jurnaliști, diplomați, regizori, poeți, arhitecți și câte și mai câte. O echipă cu care mi-a făcut nespusă plăcere și onoare să lucrez. Le mulțumesc tuturor.