Paginile ce alcătuiesc această lucrare pun în discuţie complexitatea fenomenului devianţei, particularităţile sub care aceasta se exprimă la vârsta adolescenţei, ca şi înrâurirea unora dintre evenimentele şi producţiile media asupra comportamentului copiilor şi tinerilor.

Am considerat de la început că problema devianţei şi delincvenţei juvenile este una nu doar foarte complexă, dar şi de interes pentru cercetarea ştiinţifică actuală, aceasta în condiţiile în care şi în România fenomenul pre-delincvenţei şi cel al criminalităţii iau amploare. Sunt conştient nu doar de faptul că cercetările psihosociologice în domeniu au şi valoare şi trecut, dar ştiu şi că fenomenele asupra cărora mă aplec sunt, în acelaşi timp, incomode pentru spaţiul social, dar şi provocatoare pentru cunoaştere.

În plus, are şi pentru mine semnificaţie faptul că realitatea crudă a delincvenţei juvenile este întâmpinată adesea, fie printr-o capacitate instituţională diminuată în a găsi întotdeauna mijloacele eficiente de a stopa tendinţele de creştere ale fenomenului infracţional, fie prin răspunsul – adesea inadecvat şi doar agresiv – pe care adulţii mediului social, în general, îl dau la întâlnirea cu fenomenul transgesării normelor de către adolescent.