Jean Bart era de altfel un om mult mai complex decat il aratau putinele schite si nuvele scrise pe apucate. Cu lecturi foarte variate, mergand pana in domeniul archeologiei (citise Getica lui Vasile Parvan), el medita asupra celor citite si vazute si cauta sa scoata din ele un criteriu pentru el si pentru civilizatia romaneasca. Insemnarile si amintirile sale sunt pline de interes si oglindesc pe omul de toate zilele. ingrijorat ca autorii romani nu se traduc in limbi straine, indignat de nedemnitatea bacsisurilor in administratie, sau de lipsa de raspandire a cartii romanesti, mirat ca industria romana nu stie sa foloseasca bogatiile deltei, aprig teoretician al libertatii de constiinta si anti-rassist, fiind totdeodata un focos patriot, preocupat de problema romanilor dialectali si de educatia vagabonzilor, Jean Bart se releva intotdeauna ca un sociolog, preocupat de soarta individului in societate si in univers.
Arta lui Jean Bart este de o fermecatoare simplitate si de aceea critica va intampina dificultati serioase in a o defini. Nu e nimic decat o apa intinsa, albastra, statica in totalitatea ei si miscatoare in fiece punct, fara subiecte mari, fara podoabe mari, plina de finete in perceptia pe care o traduce sau dimpotriva lucioasa prin stil, acolo unde fenomenul e de obiceiu intunecat, nu e decat un singur element clar, fluid, ca sticla si ca cerul.