Evenimentul central din evoluția lui Ruba îl constituie tocmai echilibrarea discursurilor, simbioza partiturilor, scoaterea lor din concurență și angajarea în impact. Ingeniozitatea joacă acum în acuizare iar verva aglutinărilor e doar parabola infatuată a unui set de teme agonice. Histrionul a rămas fără mască, sau, dacă n-a rămas fără ea de tot, uită adesea să și-o pună și i se vede chipul stigmatizat de o traumă tot mai iradiantă. Se vede tot mai limpede că verva lui e verva unui melancolic ce locuiește, cu detașare (dar totuși), într-o rană.