Mihai Petre oferă o lectură atentă și nuanțată celei mai cunoscute cronici a Moldovei, probabil chiar cea mai cunoscută cronică românească. Repovestirea lui poate sluji ca îndreptar cititorului timid în fața limbii române de la răsărit de Carpați din veacul al XVII-lea și poate acompania și apropierea de acest text pe cât de savuros, pe atât de provocator, sub multe aspecte. Rămâne, totuși, de văzut dacă încrederea autorului că Ureche biv vel vornicul de Țara de Jos a fost cel ce a scris letopisețul transmis până la noi în forma amplificată și reelaborată a lui Simion Dascălul este întemeiată. Dar asta nu și-a propus cartea de față să deslușească, și poate că e mai bine așa. (Ovidiu Pecican)