Gabriel Purcăruș a trăit experiența exilului cu ochii deschiși și inima neîmpăcată. El ni se prezintă ca un homo viator, care străbate oceanul dintre două continente: pe malul părăsit locuiesc, lăsate în urmă, iluziile juvenile, aspirațiile contrariate și idealul mereu mișcător, precum linia orizontului. Pe malul celălalt se desfată împăcarea cu o înțelepciune ludică, deopotrivă creștină și stoică. Din acest du-te-vino intelectual și sufletesc s-a născut o proză de idei plină de vivacitate bonomă, de ironie subțire și dialoguri (reale sau imaginare) pe care cititorul le parcurge bucuros, mulțumit să descopere, în fiecare pagină, sunetul autenticității necrispate. Cartea de față este manualul de supraviețuire al oricărui pelerin dornic să-și redobândească surâsul interior. (Teodor Baconschi)

Arthur Danto vorbea într-o carte despre „transfigurarea banalului” prin artă. La jumătatea drumului între eseu și povestiri autobiografice, autorul face exact acest lucru. Nenumărate familii exilate economic în anii 1990-2000 se vor regăsi în paginile pline de umor, nostalgie și înțelepciune care povestesc pățaniile sale în Canada, iar apoi redescoperirea Europei și a patriei. Fidelitatea cățelului Gogu sau achiziția unei automobil stau firesc lângă fine considerații despre corectitudinea politică. Un lucru e cert: Gabriel Purcăruș scrie cu haz despre teme grele și are adesea acea privire capabilă să transfigureze banalul. (Adrian Papahagi)

Textele și cărțile domnului Gabriel Purcăruș sunt, dincolo de vigoarea morală care le animă, o mărturie lucidă și onestă asupra timpului nostru sleit de ideologia care desfigurează, progresiv și progresist, chipul societății în care ne e dat să trăim. Surprinderea aproape fotografică a descompunerii firescului în varii registre ale realității imediate, infestate perfid de corectitudine politică și neomarxism aplicat, ne relevă o sumbră față a lumii actuale care tinde, în mod absurd, să devină preeminentă.

Exercițiul de realism elegant și pledoaria fină pentru valorile perene respinse azi de „omul recent” fac din povestea unei regăsiri depănate pe drumul către cea mai bună țară din lume o terapeutică bucurie. Inclusiv aceea de a descoperi alături de autor că „acasă” nu e un loc împuținat de limita geografică, ci o ideală stare de spirit conferită de bogăția lăuntrică, revărsată uneori generos într-o carte. O carte a cărei lectură dăruiește sentimentul întremător al unei datorii împlinite, probabil identic cu cel procurat de scrierea ei. (Vasile Bănescu)

Povestirile conținute în acest volum sunt de o extraordinară fidelitate. Ele reflectă spiritul de observație fecund al autorului. Citindu-le, imaginația noastră este purtată de-a lungul unei circumstanțe nu întotdeauna favorabile și a unei vieți pline de aventuri. Este o operă fermecătoare, demnă de a fi inclusă în patrimoniul cultural românesc, poate chiar universal.

Politicul, în transpoziția sa pe mai multe continente cu realități specifice; religia ca busolă într-o lume tot mai stranie; viața de familie și căldura relațiilor umane își găsesc locul firesc în carte. Recomand cu căldură publicului cititor să se lase antrenat în realitatea fascinantă a căutării „țării celei mai bune din lume”. (Corneliu Chișu, membru în Parlamentul Canadei)

În această a doua carte a sa, Gabriel Purcăruș adună la un loc fărâme din existența sa de exilat, pentru a extrage din ele esența sentimentului de „acasă”. Ca un Ulise modern, autorul și-a petrecut ultimii 20 de ani navigând între mai multe țări și continente, revenind la țărm doar pentru a porni din nou în larg. Fie că se află în iernaticul Montreal sau în însorita Malaga, două lucruri par să-i fie totdeauna alături: spiritul critic și cățelul Gogu. Dacă primul îl determină să treacă lumea prin sită, cu bune și cu rele, al doilea îi aduce zâmbetul pe buze și-l învață despre bucurie, iubire și credință. Oscilând între tonul subiectiv și analiza obiectivă, între gravitate și lejeritate, punctate pe alocuri de umor, textele din această carte dau măsura unui autor înzestrat cu finețea observației și un evident talent de povestitor. (Simona Plopeanu, jurnalist, Canada)

Această carte este o poveste de călătorie a spiritului în căutarea lumii ideale. Ea ne descrie în aparență pelerinajele autorului, dar ele își găsesc rezonanța în cele ale celui care le citește. Autorul își invită cititorul cu el în călătorie, iar din când în când îl face să se întrebe dacă aceste trăiri nu îi sunt cumva familiare. Cum suntem cu toți călători pe acest pământ, această carte ne inspiră, pentru că ne propune o destinație în perpetuă mișcare, acompaniați de un ghid ce conduce un autobuz confortabil și care face pauze relaxante la momentul potrivit. (Ciprian Apetrei, scriitor, Franța)

Așezat spiritual între Orientul contemplativ și Occidentul lucrativ, Gabriel Purcăruș ne oferă cronica dulce-amară a unei pasionante vieți de familie. Plimbat de soartă prin țări foarte diferite (România balcanică, Canada francofonă și Spania mediteraneeană), eroul nostru nu încetează să caute, pe urmele lui Don Quijote, secretul fericirii. Colecționar de trăiri, emoții (dar și pașapoarte), autorul este, totodată, un pelerin modern către Pământul făgăduinței. Care-i cea mai bună țară pentru un muritor de rând? Există, oare, un loc unde curge doar laptele, brânza și mierea? O fi așezată diaspora noastră românească în cea mai bună lume dintre lumile posibile? Merită să-ți părăsești meleagurile natale? Ar fi dezirabil să te întorci? Cum poți împăca apropierea cu depărtarea, proximitatea și intimitatea, orizontala cu verticala? Vei găsi un răspuns febril și onest (deși poate nu universal valabil) deschizând paginile acestei superbe cărți care-l consacră pe Gabriel Purcăruș ca pe un scriitor talentat și neodihnit al exilului post-decembrist. (Mihai Neamțu, Clubul Marilor Cărți)

În această captivantă carte, Gabriel Purcăruș ne oferă un mănunchi de instantanee fotografice și autobiografice, în care sunt surprinse întâmplări semnificative pentru etapele unui traseu existențial pe care mulți dintre noi l-am parcurs pe drumul cuprins între colapsul comunismului național și falimentul moral al globalismului. Cu un acut simț al observației și cu fină (auto)ironie, autorul pune în lumină fațete ale vieții de fiecare zi din România, Canada și Spania, reflectând nu doar diferența specifică a locuirii în diverse colțuri ale „satului global”, ci și etapele unei pelerinaj lăuntric călăuzit de reperele nesmintite ale credinței creștine. (Corneliu Berari, istoric)

Scrisul lui Gabriel Purcăruș încântă și descântă deopotrivă. Cum? Simplu. El desfată mintea și inima cititorului prin verbul cald, ludic, direct și profund. Cartea devine perimetrul sublim al măritișului dintre „slova de foc” și „slova făurită”, fiindcă inspirația se simte și efortul se observă. Gabriel Purcăruș vindecă apoi rănile pe care, vrem-nu vrem, emigrarea le încrustează adânc în inimi. Cuprinzătoare lecturi, experiența depărtărilor și adâncimea ideilor proprii se topesc în creuzetul unui volum atașant. Lectura textelor lui Gabriel Purcăruș produce faimosul „katharsis” aristotelic, pentru care-i suntem recunoscători. Începutul? Fermecător. Finalul? L-am savurat din plin. În sfârșit, Gabriel Purcăruș dărâmă și miturile noii Inchiziții seculare, înlocuindu-le cu povestea creștină despre originea și menirea divină a omului. Vibrant. Transformator. De neocolit! (Gabriel Braic, Clubul Marilor Cărți)