Ca temă, concept, ca argument, subiect de discuție sau ca narațiune, omul rural contemporan reprezintă, fără nicio îndoială, o provocare mai curând sociologică, istorică, literară sau antropologică. Etnologică sau etnografică. Culturală sau psihosocială. Economică sau politică. Activistă sau științifică. Istorică sau actuală. Publică sau privată. Rurală sau urbană. S-a așezat destul de bine în această zonă a construcțiilor, deconstrucțiilor și reducțiilor științifice, culturale, economice sau politice. Și produce o cunoaștere controlabilă, cuantificabilă și asimilabilă în socio-economie. Cu șanse mari, cum s-ar spune, de implementare și replicare.
Astfel încât devine de la sine înțeleasă următoarea întrebare: de ce, pe de altă parte, omul rural ar putea deveni și o provocare speculativă? Ce trece dincolo de semnificațiile sale sociologice și antropologice ca un rest sau un preambul care ar putea fi abordate din punct de vedere speculativ?