Pe copertă: funcția de undă a unei particule cuantice aflată în mișcare

Mihaela Gheorghiu publică o carte de avangardă, nescrisă încă în literatura noastră științifică. O lucrare originală, rod al unor preocupări care au solicitat un mare travaliu și o informare amplă, extinsă inter- și transdisciplinar. Corelațiile structurale și funcționale dintre om și Univers, înscrierea lor în contextul etic al tradițiilor noastre spirituale conferă, de asemenea, un apreciabil merit acestei lucrări. Cartea Mihaelei Gheorghiu se înscrie sub zodia fizicii cuantice care, cu sau fără voia noastră, ne trimite prin forța experimentului științific la acceptarea unei noi cosmologii, la o nouă înțelegere a conceptelor de transcendență și spiritualitate. (Dumitru Constantin-Dulcan)

* * *

Rezultatele miilor de cercetări, dintre care unele au cel puțin patruzeci de ani, confirmă existența unui mod subtil de manifestare, prin unde și câmpuri, a biomoleculelor, celulelor și țesuturilor. De cel puțin 40-50 de ani, este demonstrată, caracterizată și cuantificată emisia de lumină biologică, de biofotoni, adică de câmp electromagnetic, din toate structurile vii. Cu cât dificultatea metabolică a unui țesut este mai mare, cu atât emisia de biofotoni este mai intensă. Care este semnificația acestui fenomen? Studentul în Medicină și Medicul sunt educați foarte vag sau deloc în această direcție. Este clar că prezentarea mecanismelor de funcționare a Viului nu se mai poate opri doar la codurile de semnalizare biochimică, la molecule și gene. În spatele lor operează coduri de frecvențe, lungimi de undă, manifestări ondulatorii, care fac ca structurile noastre să intre în coerență. Tot de aici începe Boala. Această lucrare își propune să extindă granița de înțelegere a Viului normal și patologic dincolo de materie. Pentru aceasta, am ales să prezint Plămânul, Inima, Ficatul și Rinichiul într-un joc informațional care glisează permanent între particulă și undă, între Fiziologie și Fiziopatologie, între Anatomie funcțională și Biologie moleculară, între Fizică clasică și Fizică cuantică.

De zeci de ani, înțelegerea fenomenelor biologice, fie ele normale sau patologice, se oprește la frontiera la care se termină explicația biochimică, moleculară sau genică. Mii de experimente argumentează că Viul înseamnă mult mai mult, înseamnă și unde, câmpuri, interferență, coerență sau pierderea coerenței, comportament cuantic valabil de la particule subatomice până la nivel molecular și chiar celular. Toate aceste experimente dovedesc fără drept de apel că lumea materială este dublată de o lume a vibrațiilor și câmpurilor, cele două neavându-și sensul una fără cealaltă, în această dimensiune a existenței Universului. (Mihaela Gheorghiu)