Mi-a placut mult “Un viitor care se potrivește trecutului”. Între road-movie, satiră upper class și Solaris, calitatea cinematografică a cadrelor din care erup poemele ample și „texturate” ale Ioanei Iuna Șerban e susținută de atenția rece la detalii fulgurante, în contextul unei infinite petreceri devenite, când și când, teatru de război, distopie dezabuzată sau, pur și simplu, înca o istorie de înfrângere urbană.

Întâlnim aici o poezie despre care se pot spune multe și în care multe se și spun. Structura barocă a versurilor e concurată de constanța unei voci credibile, care face slalom printre lucrurile pe care le vede, adevărurile fluctuante pe care le rostește și un set de credințe stabile despre spaimă, singurătate, mizele etice (și estetice) ale relațiilor defectuoase cu obiectele, cu trecutul și cu Celalalt (ca obiect de recuzită, oglindă, pretext).

Olga Stefan