Acţiunile concertate ale autorităţilor publice şi ale mediului privat, în vederea implementării obiectivelor dezvoltării sustenabile, au determinat din ce în ce mai multe bănci să işi reconfigureze modelul de afaceri şi structura portofoliilor investiţionale pentru a răspunde acestor cerinţe.

Drept urmare, menţinându-şi poziţia de piloni ai intermedierii financiare, băncile pot contribui la susţinerea creşterii economice durabile şi, în acelaşi timp, pot fi percepute ca modele comportamentale prin care contribuie la schimbarea tiparelor tradiţionale de gândire.

Dar, adoptarea unor politici investiţionale „verzi" este un demers complex care presupune nu numai declanşarea unor schimbări profunde în organizarea şi managementul operaţional intern, ci şi promovarea investiţiilor clienţilor lor prin care se susţine conservarea mediului, incluziunea financiară şi creşterea economică durabilă.

Desigur, orice demers de transformare pentru implementarea principiilor sustenabilităţii are ca scop final creşterea bunăstării subiective a membrilor comunităţii (exprimată prin sentimentul de fericire), motiv pentru care băncile au în vedere crearea unor externalităţi pozitive receptate ca atare atât la nivel individual cât şi la nivelul societăţii.