Antologia de față prezintă, într-o selecție de autor, opera poetică a unuia dintre scriitorii exponențiali (poet, prozator şi dramaturg) ai nouăzecismului românesc.

Daniel Bănulescu e un poet dedicat absolut scrisului, un poet fără rest. Poemele sale, libere de prejudecăţi, sunt balade epice şi elegii, imnuri şi blesteme, bolborosiri de şaman şi exerciţii de exorcizare a hipnozei erotice. Psihanalitic, injuriile lui sunt sublimări ale declaraţiilor de dragoste, iar naturalismul unor scene ascunde o senzualitate acută şi o fină sensibilitate. Acestea, precum şi eleganţa mânuirii discursului, vin înaintea sentimentalului, nu sunt efectele lui, cum se întâmplă în poezia comună.

Nimeni nu povesteşte dragostea aşa cum o face el. Dar faptul real (sau oniric) e ţinut la flacăra tensiunii prin adresare directă. Exerciţiul poetic devine artă performativă, spectacol născut sub ochii cititorului, cu dramatismul implicit. Textele sale sunt elegii eretice, dar registrul discursului este biblic, cel din Cântarea Cântărilor, dar şi din Psalmi.

Poezia din acest volum antologic sunt o selecţie din cărţile sale de poezie, dar reflectă, inclusiv, preocupările de ultimă oră ale poetului.

Antologia se adresează unui public larg de cititori, iubitori de poezie.