La începutul anului 1944 trupele sovietice s-au apropiat de Bug și au început să amenințe teritoriul românesc. În aceste condiții, guvernul Antonescu a planificat retragerea organizată a administrației din Transnistria, Basarabia și Moldova, care s-a executat în primăvara anului 1944. Printre cei refugiați se numărau și preoții, care au pus la adăpost bunurile parohiilor. În luna aprilie 1944 frontul s-a stabilizat pe linia Iași-Chișinău-Cetatea Albă, iar mareșalul a dat ordin ca administrația din zona neocupată să revină din refugiu.

Printre cei care trebuiau să revină erau, cu prioritate, preoții, care aveau misiunea să mențină la cote înalte moralul populației. Autorul urmărește soarta mai multora dintre ei, care fie au căzut victime ale regimului comunist sovietic, fie s-au refugiat în România, unde au avut nu cea mai ușoară soartă.

Studiul este însoțit de documente inedite din arhivele de le Odesa și București.