Traversez fântâni adânci,

Mă îngân cu zorii zilei,

Și mă scufund în altercări

De gânduri și iar gânduri…

Și iar doresc să mă opresc

Cu viața-n mine frământândă,

Și te descopăr cum pândești,

Iubire, ce nu mă părăsești,

Mergând mereu cu mine-n umbră.

Mă-ntorc mereu, să nu te pierd,

Mă uit mereu în pas de umbră…

Tu mă privești, zâmbești duios

Și mă săruți, să nu zăresc

În ochiul trist – să nu mă pierzi –

Când noaptea nopții vine,

Și nu mai vezi o umbră,

Doar fulg de amintire.