Când eram copil, mama mi-a spus și citit multe povești. Acum, la rândul meu, scriu eu povești care să vină în sprijinul copiilor, ajutându-i să discearnă între bine și rău, să-și formeze un set de valori după care să se ghideze corect în viață.
Citim povești copiilor pentru că, astfel, îi ajutăm să își dezvolte imaginația, creativitatea, atenția, vocabularul, abilitatea de comunicare, capacitatea de memorare, îi ajutăm să se formeze și desăvârșească moral. Atunci când ascultă, ori citește povești, copilul se situează, intuitiv, de partea binelui, empatizează cu personajele pozitive, obicei pe care și-l va consolida, materializându-l în viața de zi cu zi.
Poveștile au și un rol terapeutic. Din unele povești, copilul află că stă în firea omului să mai și greșească, important însă este să conștientizeze greșeala, să o repare, să facă eforturi pentru a nu o mai repeta.
Mormorel, ursulețul care a mâncat iarna, avea obiceiul greșit de a se lăcomi, mâncând prea mult dulce, prea multă miere de albine. El este un exemplu despre cum nu trebuie să procedeze copiii, pentru că obiceiurile greșite au consecințe nedorite.
Recomand citirea dialogată a poveștii. Prima oară, citiți fără întrerupere. Reveniți și citiți, implicând activ copilul prin întrebări adecvate, stabilind punți de legătură între ceea ce se întâmplă în poveste și viața reală. Permiteți-i și lui să pună întrebări!
După cum se știe, copiii învață bunele obiceiuri, nu doar din povești, cât, mai ales, prin imitație. Așadar, dragi educatori, părinți, la dulciuri nu vă lăcomiți, iar voi copii, dragii mei, vă îndemn să nu fiți mormorei! Lectură cu folos!

Profesor pentru învățământ preșcolar,
Tatiana Tapalagă