Poezia lui Florian Huțanu este simplă și delicată, ceea ce nu exclude un secret orgoliu disimulat în spatele minimalismului. În umbra unei expresii reduse adesea la câteva silabe, poetul vrea să afirme cuprinderea universului în boaba de rouă, polemizând implicit cu elocvența și locvacitatea altori autori. Florian Huțanu este adeptul poemului succint și întrucâtva criptic, el frizează un minimalism vecin cu tăcerea care, scrisă cu majusculă, ar putea înlocui, la limită, poezia. Există totuși în versul lui o tentație a expansiunii verbului, reprimată voit cu înțelepciune și cu un anumit orgoliu, redusă la imagini concentrate care pot fi desfăcute mai târziu, la lecturi, după voia cititorului. Încă o fațetă posibilă în infinitatea celor pe care le oferă genul liric.

Horia Girbea