De la tehnologic la imersiv. Spre un teatru al spectatorului și al spațiului este o carte pasionantă. Reușita autoarei e cu atât mai remarcabilă cu cât fenomenul investigat este în plină desfășurare. Andreea Iacob se achită cu brio de dificila și pasionanta sarcină de a descifra și analiza o formă nouă de teatru, care e departe încă de a‑și fi spus ultimul cuvânt. (Mihai Măniuțiu)

* * *

Debutul editorial al Andreei Iacob beneficiază de pe urma formației deopotrivă regizorale și teatrologice a autoarei. Înclinația ei spre teoretizare și spre analiza empatică, de detaliu, se asociază cu interesul pentru praxis‑ul teatral, dar și pentru performativitatea de dincolo și de dincoace de scenă. […] De la tehnologic la imersiv. Spre un teatru al spectatorului și al spațiului este un text care „prinde” la lectură, un excurs critic suplu, dar și doct la nevoie, fără a fi pedant‑academic. Detenta lui interdisciplinară vine nu ca rezultat al unei supuneri la o vogă interpretativă, ci e mai mult o formă de adecvare la fenomenele teatrale hibride supuse analizei. (Laura Pavel)

* * *

În noile forme de teatru, spectatorul se află în centrul atenției. Tendința spectacolului tehnologic de a invita spectatorul, pe modelul artelor instalațiilor, „să intre” în spațiul produsului artistic și să-l experimenteze direct, să fie unul activat, să intervină în desfășurarea spectacolului, și, mai mult de atît, să dețină controlul asupra felului în care spectacolul evoluează și să devină, astfel, co-autor, este amplificată de teatrul imersiv. În teatrul imersiv, specta(c)torul este activat, are control asupra spectacolului și asupra propriei experiențe, devine un detectiv care investighează în căutarea de informații despre spectacol și, posibil, despre sine. El este, finalmente, un co-creator al spectacolului la care, efectiv, ia parte, iar acestei participări îi poate fi atribuită imaginea unui exercițiu pentru antrenarea funcției sale de co-creator al propriei lumi. (Andreea Iacob)