Cartea de față, apărută acum treisprezece ani, avea drept prefață, aceste câteva rânduri:
„Țin să declar că studiul acesta, la care duce în chip firesc orice anchetă serioasă asupra condiției femeii în societatea actuală, nu constituie un proces de persoane. Autorul a putut, mulțumită înlesnirilor ce i-a făcut Prefectura de Poliție, să studieze îndeaproape funcționarea regimului de moravuri. Descrierile din această carte sunt o copie fidelă. Nu țintesc la anumite persoane; zugrăvesc sistemul odios, ce rezultă din obiceiuri și din legi nedrepte a căror supraviețuire, în secolul al douăzecilea, va lăsa înmărmurită lumea, atunci când știința va fi săvârșit, încetul cu încetul, opera ei educativă.”
Astăzi, după treisprezece ani, situația nu s-a schimbat deloc. Războiul, cu tot progresul moral al fe- minismului, n-a adus nicio îmbunătățire situației materiale a femeii. Aceeaşi corupție a moravurilor burgheze! Ba, chiar mai rău. Acelaşi sifilis propagat cu atâta putere, că populația prezintă o contaminare de unul la doi… În sfârșit, aceeaşi sclavie a proletariatului amorului. Doresc ca aceste pagini ce nu au alt scop decât a denunța un rău, să contribuie, de e posibil, la micșora- rea lui. Înainte de toate trebuie să îndrăznim a privi rana la lumina zilei!