Există multe tipuri de liberalism în lumea de azi, dar rothbardianismul rămâne centrul său gravitațional, primă inspirație și conștiință, miezul strategic și moral, punctul focal al dezbaterilor, chiar și atunci când numele său este ținut sub tăcere. Motivul? Murray Rothbard este creatorul liberalismului modern, ideologie și sistem politic în care se propune evadarea, o dată pentru totdeauna, din capcanele stângii și ale dreptei, cu ale lor planificări centrale ale felului în care trebuie utilizată puterea statului. Liberalismul este alternativa radicală care arată că puterea statului este imposibilă și imorală. „Mr. Libertarian” i se spunea lui Murray N. Rothbard, și i se mai spunea „Cel mai mare inamic în viață al Statului”. Așa a și rămas până în ziua de azi. Sigur, a avut mulți predecesori pe care s-a sprijinit: tradiția liberalismului clasic, Școala austriacă de economie, tradiția americană anti-război și tradiția drepturilor naturale. Însă el a fost cel care a strâns împreună aceste părți, într-un sistem unitar care, la o primă vedere, pare lipsit de plauzibilitate, dar care, odată definit și apărat de Rothbard, se dovedește a fi de neocolit. (Lew Rockwell)

În această carte au fost cuprinse șase texte, în două calupuri de câte trei, ca înfruntare între adevăr și minciună, între ceea ce este liberalismul autentic și ceea ce este considerat, din păcate prea adesea, a fi. Primele trei texte, „triada liberală”, sunt capitole din Manifestul liberal, despre cele mai importante domenii cu care ar trebui să înceapă reconstrucția libertății: educația, moneda și protecția. Următoarele trei sunt critici atât de devastatoare cum numai Rothbard știa să le facă, la adresa unor exponenți notorii ai conservatorismului, monetarism-keynesismului și neoclasicismului. Rothbard arată că războiul nu este liberal, o bună parte din propunerile lui Friedman nu sunt liberale și ideea unei eficiențe care face abstracție de persoană și de proprietatea sa, nu este nici ea liberală. (Tudor Smirna)