Persoana individuală este realmente o invenție a lumii moderne, deoarece în societatea arhaică și primitivă, grupul, turma au un ascendent cât se poate de evident asupra individului. Aici persoana există doar în măsura în care face parte din întreg și se supune finalităților, scopurilor sale.

Omul primitiv se definește doar ca membru al tribului, ca rotiță într-un mecanism, el este un „om al sistemului”. Individualizarea omului s-a produs treptat, pe măsura dispariției lente a mentalității tribale a societății închise și a coagulării societății deschise, libere. Omul și-a căpătat o autonomie pe care niciodată n-a avut-o în preistoria societății civilizate. A reproșa liberalismului dezumanizarea individului înseamnă a nu înțelege că, de fapt, lucrurile stau exact invers. (Gabriel Mursa)