Atunci, care este ”fundamentul ultim” al valorii bunurilor, în căutarea căruia s-au lansat atât de mulți intelectuali în ultimele secole? Dacă dorim să oferim un răspuns printr-o singură frază, atunci nu am putea alege altă expresie mai generală decât ”bunăstarea umană”.

Determinantul ultim al valorii bunurilor este gradul de bunăstare care depinde de bunuri în general. Totuși, dacă dorim un determinant mai concret, unul care să ne ofere o viziune mai concretă vizavi de modul în care bunurile relaționează cu bunăstarea, atunci trebuie să avem în vedere nu un determinant, ci doi, care, deși coordonați în teorie, au, totuși, o importanță practică inegală, din cauza prevalenței fenomenelor în care unul dintre ei se manifestă.

Unul este utilitatea bunului, celălalt este sacrificiul personal sau dezutilitatea impuse de achiziția bunului. Sfera de acțiune a celui din urmă este mult mai restrânsă decât credem în mod obișnuit. În majoritatea cazurilor, inclusiv în cele în care așa-zisa lege a costurilor joacă, indubitabil, un rol, determinarea finală a valorii bunurilor depinde de utilitate. (Eugen von Böhm-Bawerk)