În lucrarea de față, care este un curs universitar adresat studenților din anul IV Pastorală de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Craiova, autorul și-a propus să abordeze fundamentul sinodal-ierarhic al Bisericii privind conducerea și funcționarea sa, precum și evoluția dialogului interortodox, începând cu dificultățile debutului secolului al XX-lea, toate Comisiile, Conferințele Panortodoxe și Panortodoxe Presinodale, tematica propusă, respetiv evoluția sinuoasă a temelor păstrate pe agenda Sfântului și Marelui Sinod.

Debutul dialogului interotodox de la începutul secolului trecut, în perspectiva pregătirii Sfântului și Marelui Sinod, s-a realizat la inițiativa Patriarhiei Ecumenice, prin cunoscutele Enciclice Patriarhale ale Patriarhului ecumenic Ioachim al III-lea (1902-1904), prin care cheamă Bisericile autocefale la colaborare și la întărirea legăturilor frățești pentru a da un răspuns unanim acceptat în sânul Ortodoxiei ecumenice la problemele bisericești ale vremii. Deși nu s-a reușit convocarea imediată a unui sinod panortodox, totuși aceste Enciclice Patriarhale, precum și discuțiile antrenate la nivel interortodox, au întărit conștiința sinodală a Bisericilor autocefale.

În finalul acestei lucrări, autorul a abordat și câteva aspecte generale privind problematica Sinodului Panortodox din Creta