Travaliu creator, schizoidie, himeră în literatura română. De la Mircea Cărtărescu la Mihai Eminescu propune o incursiune în spaţiul literaturii române din aval în amonte, dinspre autori contemporani (Mircea Cărtărescu, Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Gheorghe Crăciun) spre autori clasici (Nichita Stănescu, George Bacovia, Alexandru Macedonski, Mihai Eminescu), urmărind, ca nuclee imaginare, clivajul, fantasmarea, travaliul autoreflexiv al creaţiei. Constante ale imaginarului literar şi, totodată, mecanisme genetice pentru scriiturile analizate, aceste aspecte sunt relevante pentru dinamica literaturii române în general, pentru tensiunile ei subterane.