Încă de „la început” Sfânta Evanghelie după Ioan își rânduiește cititorul în fața Dumnezeirii. Deși poate părea copleșitoare, această lucrare se dovedește, mai degrabă, a fi o introducere caldă și plină de speranță, ce are ca vocație familiarizarea noastră cu revelația Întrupării.

Cu toate că Evanghelistul construiește narațiunea din perspectiva identității, progresiv și concomitent, atenția lectorului este îndreptată spre interogarea funcțională asupra rolului actului chenotic al coborârii pe pământ a lui Mesia.

Învățătura de neconceput a identificării lui Iisus din Nazaret cu Fiul lui Dumnezeu, și ulterior cu Domnul Însuși, însoțește un alt paradox – ce constituie originalitatea acestei Evanghelii –, cel al specificității Euharistiei de a intermedia accesul la viața veșnică.

Cu tact și îndrăzneală, Evanghelia de la Ioan învață că doar cei care acceptă că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel Înviat, este prezent în mod real în Sfânta Euharistie pot accede la îndumnezeire. Iată Vestea cea Bună ce întâmpină pe oricine se apropie de această lucrare sfântă.