Două dintre poeziile mele, cele care, de altfel, au și cea mai mare întindere, sunt povești scrise în versuri, în care m-am expus pe mine prin intermediul a două personaje pe cât de similare, prin prisma dezamăgirilor și chiar experiențelor dure prin care trec, pe atât de diferite, deopotrivă, prin parcursul de care au parte în inima poveștilor cărora le dau viață, dar și prin finalul pe care parcă ei singuri, independent de mine, îl stabilesc.

Primul meu EU este așezat în personajul masculin principal din Astrul Trecutului, Saadam, urmat de Amari, personajul feminin din Între Pământ și Cer… eu te aleg pe tine.

Pare ciudat că m-am expus prin prima unui personaj masculin, dar mi-a plăcut ideea de a jongla cu sentimentele, astfel încât să pot vorbi în numele tuturor – suferința mea individuală să aibă un caracter colectiv, dacă se va întâmpla să ajungă în mâinile unor „personaje” feminine, precum și masculine din viața reală. Să se regăsească fiecare în ceea ce eu am pierdut.

Saadam este întruchiparea celui care ar da totul pentru fericirea persoanei iubite, chiar cu prețul propriei fericiri. Deși nu cere nimic în schimb, i se ia totul, până și dreptul la speranță. Și, totuși, el își găsește puterea de a rămâne în umbra celei pe care o iubește pentru a putea să o protejeze de propria ei alegere, care se dovedește a fi greșită, întocmai cum el încercase să o facă să înțeleagă.

Rosaline, aleasa inimii lui, nu numai că îl dezamăgește, lăsându-se amăgită de promisiunile unui alt bărbat, care nu avea deloc sentimente pentru ea, dar rămâne singură, cu un copil de care „trecătorul” din viața ei nu vrea să audă. Nemaiștiind în acele clipe de rătăcire să distingă între ce e corect și ce nu, alege să se detașeze de tot ce se afla în jurul ei și chiar de cel care îi fusese unicul sprijin până atunci.

Saadam renunță din acel moment la povestea lor și se îndepărtează, de această dată definitiv. Atunci ea începe să realizeze că l-a pierdut și încearcă să îl aducă înapoi, fără rezultat, însă. El se stinge chiar în brațele ei, la fel cum se întâmplă și cu fetița lui Rosaline, la trei ani în urma morții lui. Cifra 3 reprezintă dorința neîmplinită, în timpul vieții de pe Pământ, a lui Saadam de a forma o familie cu cea pe care o iubea, alături de micuța pe care el și-o dorise atât de mult, dar pentru care Rosaline alesese un alt bărbat care să-i fie tată.

Deși comisese o greșeală, fetei îi este oferită iertarea, dar păcatul este spălat odată cu încheierea vieții pământene, unde fusese comis păcatul care îi ținea separați. Cei doi redevin un întreg, abia după ce a treia persoană din tabloul familiei imaginate de Saadam, se stinge și ea. Fiind o uniune după moarte, contopirea care are loc este cea dintre doua suflete, o nuntă în cer – mult mai puternică decât aceea dintre două trupuri, pe pământ. L-am numit astru, căci lumina iubirii lui a dăinuit în toate clipele, chiar și atunci când nu mai avea putere, și e un astru al trecutului, căci a fost lăsat in urmă, pentru un prezent mult mai frumos, așa cum a crezut Rosaline.

Amari, pe de altă parte, face parte dintr-o altă etapă a vieții mele, când am simțit ca nu îmi voi mai recăpăta vreodată puterea și voi rămâne vulnerabilă și neajutorată pentru totdeauna. Acest personaj reprezintă tipologia unei luptătoare, care, deși nu își scrie singură destinul, deține controlul deplin asupra alegerilor sale. Nu alege greșit de două ori și nici nu rămâne acolo unde a trăit suferința cea mai mare.

Deși Amer, personajul masculin al acestei creații este cel care va expune suferința trăită poate mai profund, asemănător lui Saadam, este doar pentru că am simțit că doar astfel ar putea fi cel mai bine aplicată pedeapsa pentru faptele sale. El este cel care alege să plece, deși știe că Amari îl iubește și este capabilă de cele mai mari sacrificii pentru a proteja legătura lor; alege calea ușoară, aceea de a pleca, speriat fiind de impedimentele pe care viața le scotea în calea lor. El este convins că poate controla totul, dar și că singur se va descurca mai bine.

Întorcându-se după ani și ani, consideră ca iubirea ei a rămas neschimbata și că pot fi din nou împreună. Cel care se întoarce, însă, cu o iubire adevărată și de nestrămutat, este el. Dar eforturile sale devin zadarnice, căci Amari nu mai este dispusă să îl primească în viața ei. Deși nu alege pe altcineva în locul lui, pedeapsa cea mai mare este aceea că îl lasă să trăiască singur, având-o sub privirea lui, și ea tot singură, dar sigură pe decizia ei. Neputând să trăiască cu suferința, așa cum făcuse ea vreme de atâția ani, Amer ajunge să își distrugă singur viața, tot prin alegerile greșite pe care continuă să le facă.

Restul poeziilor pe care le-am scris sunt trăiri reale, nu au suferit modificări, ca in cazul celor două mai sus menționate. Nu am simțit să mă vindec altfel decât scriind. Și voi alege această terapie ori de câte ori îmi va mai fi inima frântă.

Filosofie, iubire, dezamăgiri și multe altele s-au contopit in aceste pagini, pe care sper să le simțiți aproape… de inimă. Căci de acolo au pornit și acolo trebuie să ajungă.