De unde vine și încotro se îndreaptă istoria literară? Dinspre istorie – ar fi un răspuns; dinspre critica literară – ar răspunde alții, cei mai mulți. Pledoaria mea nu e o noutate. Ba ar putea fi înțeleasă ca o întoarcere la originile istoriei literare, la locuri prin care a mai rătăcit și la experiențe pe care le-a mai încercat. Acest nou expansionism al istoriei literare sau dorința de diversificare au mai fost duse până în pragul declanșării unei crize de identitate. Reacția de restrângere a câmpului său de aplicație la evoluția internă a literaturii, adică la o istorie estetică, a venit firesc după aventurile anterioare, dar i-a adus alt risc, acela de îngustare a orizontului. La noi, istoria literară a fost prea multă vreme numai estetică, menținută sub obediență călinesciană, și de aceea există pornirea firească de eliberare și expansiune.

Nu e mai firească racordarea istoriei literare la Istorie, nu la critica literară? Înseamnă să o mutăm dintr-o vasalitate în alta? Întrebarea merită să fie pusă și să aibă un răspuns. De aceea m-am conectat la reflecțiile istoricului francez Paul Veyne din cartea sa Cum se scrie istoria, apărută în 1971 la Paris și în 1999 la București. Am prelungit sau am translat gândurile de acolo, aici, în Cum se scrie istoria literară, tot fără semnul întrebării, adică într-un sens analitic, nu prescriptiv sau tehnic. (Ion Simuț)

* * *

În câte feluri se poate scrie istoria literară? Cum își schimbă ea subiectele, strategiile, alianțele, evaluările? Sunt întrebări la care merită să reflectăm.

Confruntările dintre istoria estetică și istoria culturală, politică sau ideologică se multiplică în istoriile literaturii române de la primele încercări până la cele mai recente sinteze, de la Iustin Popfiu la Mihai Iovănel, cu marile experiențe exemplificate de G. Călinescu și Nicolae Manolescu. (Ion Simuț)

* * *

Cuprins

ARGUMENT. Cum se învârte roata istoriei literare?

CUM SE SCRIE ISTORIA LITERARĂ

Reflecții libere despre modelul narativ al istoriei literare

Variante de istorii politice ale literaturii române

Vechiul și noul documentarism în istoria literară

Biografismul în trei etape

Sextil Pușcariu. Lumile culturale ale memorialisticii

Mihail Sebastian la o răscruce de ideologii

Ce înseamnă să fii bănățean?

ISTORIILE LITERATURII ROMÂNE

Tablou sinoptic și comentarii bibliografice

Inaugurarea istoriei literaturii române. Prima pledoarie pentru o istorie critică (Iustin Popfiu, 1867/1870)

G. Călinescu. Prima istorie estetică a literaturii române (1941)

Polemica Virgil Ierunca-G. Călinescu în jurul versiunii franceze a unei istorii a literaturii române (1956-1957)

O istorie proletcultistă a literaturii române: Emil Boldan (1961)

Tradiționalismul valorizator: Ion Rotaru

O istorie didactică a literaturii române: Dumitru Micu

Alex Ștefănescu. Ce s-a întâmplat cu literatura română în timpul comunismului (2005)

Conceptele și mizele lui Eugen Negrici

Istoria critică... a lui Nicolae Manolescu (2008; 2019)

O istorie ideologică, progresistă, douămiistă: Mihai Iovănel (2021)

POSTFAȚĂ. Manifest pentru libertatea istoriei literare

* * *

Ion Simuț (n. 1953), critic și istoric literar.